Scrisoare adresată lui Traian Băsescu
A Doua Epistolă către Traian Băsescu
A Treia (și Ultima) Epistolă către Traian Băsescu
Anunț : încheierea “corespondenței” cu T. Basescu

A Doua Epistolă către Traian Băsescu

Paris 25 mai 2006

Domnule Președinte,

Dacă aveți intenția să reactivați Comisia prezidențială pentru cercetarea Crimelor Comunismului în România, chiar dacă vă veți gândi să faceți apel și la mine, vă sugerez să mă lăsați de-o parte: hârtia de muște V. Tismăneanu a funcționat o singură dată.

Însă chiar de departe, chiar ne-cetățean român, însă român, îmi îngădui să (re)propun următoarele:

Programul de cercetare a faptelor și a persoanelor implicate în instaurarea și perpetuarea terorii comuniste în România să pornească:

cel mai târziu de la 28 iunie 1940 –pentru motivul evident oricărui alfabetizat, anume:

Basarabia, Bucovina, Ținutul Herța, în configurația lor naturală, adevărată, au fost, rămân pământuri românești, fac parte din Istoria-Geografia Românilor, în ciuda “istoriei” scrise de ruși, impusă nouă de slugile lor, Rollerii vechi și noi, cerută azi de “istorici” aservițitori ca Marius Oprea. Urgia bolșevico-asiată abătută la 28 iunie 1940 asupra noastră, a oamenilor, cetățeni români și a pământurilor noastre românești ne dă dreptul, din punctul de vedere al adevărului istoric, să începem studierea cel mai târziu din acel moment și în acele locuri…;

Sub guvernarea Domniilor Voastre, altfel români de-ai noștri, din popor, s-a înființat Institutul de studiere a Holocaustului: prin el au fost impuse programe școlare și manuale tratînd, la capitolul “istoria României”, numai suferințele minoritarilor evrei pe o durată de 5 ani, dar nu și suferințele majoritarilor neevrei, de peste 60 ani, ce continuă și în momentul de față prin legi, ordonanțe, șantaje, amenințări cu “antisemitizarea”.

Atrag atenția guvernanților – care nu sunt doar ignoranți în materie de Istorie Contemporană a României (precum “istoricii” mariusoprești), dar refuză cu îndârjire orice adevăr istoric care i-ar delegitima, demasca, arăta a fi ce sunt: continuatori ai politicii dinainte de decembrie 1989. Dacă acești români ar fi avut câteva noțiuni de “istorie a României”, ar fi aflat măcar în ceasul al 24-lea: Agresiunile bolșevico-rusești prin cei mai fanatici “revoluționari”: evreii, au început în 1917, odată cu “Revoluția din Octombrie”, și au vizat integritatea statului român, prin acțiuni teroriste în Basarabia, prin contestații internaționale și interne ale drepturilor României de a fi România.

Descronologizatorii evrei de teapa lui I. Ehrenburg și V. Grossman, în Cartea Neagră, (1945) întâi și-au făcut mâna de falsificatori emeriți inventînd “Marele Pogrom de la Chișinău”, atribuit indigenilor moldoveni (care nici nu aveau voie să intre în orașul ruso-evreiesc) și nu Doamne-ferește adevăraților vinovați: ocupanții-colonizatori ruși, cu tot cu cazacii lor (de mirare că evangheliștii mincinoși nu au dat vina pe… “jandarmii români”, ca Wiesel, când a pretins că aceștia îi arestaseră pe evrei și îi trimiseseră la Auschwitz în aprilie 1944 din Sighetul ocupat de Unguri încă din septembrie 1940). Apoi, ajungînd la evenimentele din timpul celui de al Doilea Război Mondial, pur și simplu au inversat ordinea lor, efectul devenind cauză – și viceversa:

Momentul 28 iunie 1940 (năvălirea Armatei Roșii în Basarabia și în Bucovina de Nord, când prea mulți minoritari evrei i-au umilit, i-au martirizat pe majoritarii români, militari în retragere, civili încercînd să fugă de Raiul Bolșevic) a fost justificat prin faptul că… după un an, în Momentul 22 iunie 1941 românii îi masacraseră pe evreii din Basarabia și din Bucovina și îi deportaseră în Transnistria! Bine-bine, evreii au o cu totul altă percepție a timpului decât ne-evreii, însă credeam că fiind vorba de evrei trăitori în Europa… Ne înșelam: Rusia nu fusese nicicând în Europa, ne-o spusese în urmă cu trei secole moldoveanul Dimitrie Cantemir, acum un secol basarabeanul C. Stere, un cunoscător pe pielea sa a barbariei asiate rusești.

De la o vreme, excedați, Românii se întreabă:

«Ce țară-i asta? De ce se mai cheamă România? Cine o conduce? Ordinele cui sunt executate? Până ieri eram “ghidați” cu nagaica de ruși. Acum ne explică – ne fac și desene – americanii și israelienii ce/cum să mergem, pe unde să ne scărpinăm și pe unde să nu ne, deloc, în virtutea abject-corectitudinii; caralìii băștinoși ne obligă în numele recenților stăpâni să acceptăm găzduirea închisorilor secrete care lor le-ar cauza/dăuna (pe la onoarea lor și cinci kile de mastică), iar dacă ezităm – necum să refuzăm! – devenim, negreșit: “trădători de patrie”, “antisemți”».

Românii, slugi din negura veacurilor, s-au obișnuit să-și asume, nu doar propriile păcate, ci și porcăriile asupritorilor… Dacă ținem să intrăm în Europa (ei ne-au băgat și în NATO, cu Caraman în fruntea Securității intacte), atunci să ne închinăm la singurul Dumnezeu: Holocaustul, de care toți românii (și cei care se vor naște începînd de mâine) sunt vinovați, pentru care trebuie să plătească în dolari sunători – și nu, doamne-ferește Holocaustul ale cărei victime am fost și suntem noi, românii, de 60 ani. Călăii noștri, senini, nu se recunosc responsabili, ba au nerușinarea să ne arunce în obraz adevărul lor mincinos, că am fi fost victimele “comunismului naționalist al lui Ceaușescu” – și se propun-impun ei (R. Ioanid, V. Tismăneanu, Shafir, A. Florian,

H. Zalis) să scrie istoria suferințelor noastre. Iar boii de români, analfabeți (dacă nu cunosc istorie elementară), nu au replică: Ceaușescu venise la putere în 1965, după douăzeci de ani de comunism curat-sovietic, “internaționalist” (purtat încoace pe tancurile cu stea roșie de Bătrânul Tismăneanu, de frații Oigenstein-Răutu: Leonte și Mihail).

Domnule Președinte,

Mulți, prea mulți pentru un popor bun, drept, au fost guvernanții români care, din ignoranță, din interes (interesul ținîndu-le loc de etică) au abandonat, au cedat, au vândut Basarabia. Se observă că actualii continuă, voioși, tradiția vânzării de frate.

Noi, basarabenii, noi, bucovinenii nu am uitat faptele rele ale lor, nedreptățile față de noi, români eterni nedreptățiți de români.

Nu-i vom uita în veac pe Iliescu, Roman, Pleșu, Geoană, pe Constantinescu, Ciorbea, Zoe Petre, pe Năstase, pe Tăriceanu, pe Ungureanu, pe Băsescu. Fiindcă noi avem memorie; noi trăim istoria în fiecare clipă a prezentului cu carnea și o consemnăm cu sângele nostru. Și va rămâne. Nu vor fi uitați în veac uitătoriivânzătorii noștri miorițoși. Fiii, nepoții, strănepoții vor afla de la semnele lăsate de noi că cinstiții, venerații lor înaintași fuseseră niște inși fără opinii, fără coloană vertebrală, fără mândrie, oameni de nimica – mai grav: vânzători de frați – pe treizeci de dolari.

Domnule Președinte,

Programul – dacă nu va fi abandonat la sugestia-diriguitoare a americanilor și a israelienilor – dacă nu-l concepe-dirijează nici

R. Ioanid, nici V. Tismăneanu, nici măcar Oișteanu! – va trebui…

-…să nu se oprească, suspect de nedrept, la 22 decembrie 1989, ci să continuie, firesc până azi, 2006, fiindcă:

După 22 decembrie 1989 comunismul a fost prelungit, cu ukaz de la Moscova de tovarășii tovarășului I. Iliescu prin Teroare, Crimă, Dezinformare (citește: rescrierea istoriei, după metoda Roller Bis), în perfectă Impunitate, agravînd, prin războiul civil numit “mineriade”, agonia nefericitei noastre țări. Democrația neosovietică botezată rapid… “tranziție” a azvârlit oamenilor, ca la câini, două firimituri: dreptul de expresie și dreptul de a călători, de rest (“restul” fiind Tezaurul Național, cel care a făcut din securiști, din activiști, din turnători de cea mai joasă speță: suprațoape milionare, chiar miliardare…) s-a ocupat același Sinistru Aparat, cu nume schimbat, ajutat de auxiliariatul “intelectual”: Scriitori, mulți dintre ei considerați buni, anticomuniști, treziți peste noapte gazetari, animatori de dezbateri, mediatori, au (de)format, au amețit-mințit “opinia publică”, prin etichete noi lipite gherlelor vechi ca: “fosta Securitate”, ca: “agenți de poliție”, așa le zicea A. Cornea criminalilor cu epoleții pe dinlăuntrul uniformei; i-au onorabilizat pe acești nemernici după canonul lui N. Manolescu intervievîndu-l pe Iliescu imediat după Mineriada Sângeroasă când i s-a adresat: “omului cu o mare”; numindu-i pe martirizatorii noștri: “domnu’ general” (Pleșiță, Caraman fiind domnii), “domnu’ Brucan” (în gurița Gabrielei Adameșteanu), “domnule Măgureanu” (în a lui Liiceanu, cel care a pierdut ocazia să-l decreteze și pe ăsta arheual-nației); până și morții erau domnìți de către directorii de opinie: “domnu’ Gheorghiu-Dej”, “domnu’ Drăghici”…Dacă ar mai fi fost în viață tovarășele clasice, am fi auzit-citit, întru simetrie: “Doamna Ana Pauker”, “Doamna Gizela Vass”, “Doamna Suzana Gâdea”, “Doamna Elena Ceaușescu”, domnificată cu mult înainte de 1989 de către păuneștii de curte și sabinibălașii de atenanse.

Acesta este normalul program, în timp, în spațiu și el nu poate fi limitat, amputat, în ciuda diktatelor din afara României și împotriva intereselor României, fără riscul de a produce o “istorie” dublu-rollerizată, de Recentul Minister al Adevărului orwellian de la București.

În privința persoanei mele, reamintesc ceea ce dealtfel știți foarte bine:

-din 1977, când am părăsit România, soția, fiul și cu mine trăim în Franța ca refugiați politici. În 17 ani de la “revoluție” guvernanții bucureștioți, ocupați până peste cap cu distribuirea printre cumnate și soacre și nepoate pubere a certificatelor de revoluționare neînfricate, nu ne-au restituit – cu scuze, desigur cetățenia română furată, pentru… “trădare de patrie”.

În septembrie acest an statutul nostru nu va împiedeca Integrarea României în EU; însă cu siguranță nu va împiedeca nici întrebarea-mirare ironică a integratorilor:

«O țară care vrea să intre în UE mai are – la 17 ani după Marea Revoluție de la București! – refugiați politic?»

Vă sugerez să răspundeți ce v-au suflat (ră)suflătorii:

«Cine: Goma? Dar Goma e un antisemit fioros! – depune mărturie sub jurământ N. Manolescu, fost antisemit, devenit antisemitizator emerit, dovadă: ca răsplată pentru vigilența-i trează a căpătat ambasadoriatul României la UNESCO».

Va salută antisemitul refugiat politic în… Franța.

Paul Goma

Scrisoare adresată lui Traian Băsescu
A Doua Epistolă către Traian Băsescu
A Treia (și Ultima) Epistolă către Traian Băsescu
Anunț : încheierea “corespondenței” cu T. Basescu

© 2006 – 2015, Paul Goma. All rights reserved.
On republishing this post, quoting from it or its attachment, you must link back to original post.
Re-hosting the attached PDF is prohibited unless expressly permitted by the author.