VACA

De două zile (re)citesc cartea lui Alexei Vakulovski În gura Foametei - mărturii ale supraviețuitorilor - îngrijită de Flori Bălănescu, apărută după multe respingeri, amânări, tergiversări, la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București 2011.

O bună parte din mărturii a fost înclusă în a mea Săptămână Roșie.

Ce mi-a sărit în ochi la citirea volumului întreg?

Rolul jucat de vacă în salvarea de la moarte a atâtor vieți omenești pe timpul foametei. Cine a avut o vacă și a păstrat-o, a ținut-o în casă, ca să nu i se fure, să nu i se mănânce, a răbdat de foamea sălbatică, fără să o sacrifice – acela (și ai lui) au supraviețuit.

Simbolul Moldovei a fost Bourul. Al Basarabiei: Calul.

Dacă aș fi rege…, aș decreta Vaca animalul emblematic, cel care ne-a salvat de la moarte pe noi, Basarabenii în timpul Foametei planificată de la Kremlin, între 1946 și 1948.

I-aș înălța vacii, statui. în fiecare localitate în care a bântuit Foametea. În locul Lupoaicei care îi crescuse, alăptîndu-i pe Romulus și pe Remus – o blândă văcuță: costelivă, și ea abia ținîndu-se pe picioare, dar care, cu puținul lapte a salvat de la moarte mii, poate sute de mii de copii, azi adulți.

În locul Tancului Sovietic care ne-a terorizat cu “faima-i de salvator al narodului maldavinesc de fașizmul românesc”, o pașnică și nutritoare văcuță, de la care, chinciți, atârnîndu-se cu amândouă mâinile descărnate de ugerul fleșcăit, se adapă de la sucul-vieții doi copii scheletici, în zdrențe, cu capul mare – o fată și un băiat, gata-gata să treacă în lumea cealaltă.

Dar nu vor trece. Grație Vacii, muma lor.

© 2011, Paul Goma. All rights reserved.
On republishing this post, quoting from it or its attachment, you must link back to original post.
Re-hosting the attached PDF is prohibited unless expressly permitted by the author.

Bilețele corelate:

  1. Scrisoare : Despre comemorare
  2. 19. Jurnal 2011 întreg
  3. 16. Jurnal 2008 întreg
  4. 17. Jurnal 2009 întreg
  5. 18. Jurnal 2010 întreg